AURUL CA SIMBOL – Prin strălucirea şi culoarea sa specifică aurul a avut întotdeauna o semnificaţie simbolică specială, în toate civilizaţiile fiind natural asociat cu cele mai puternice manifestări ale sacrului: soarele, lumina, ideea de ascensiune, nemurirea. De aici un întreg complex de simboluri care, ca într-un joc de oglinzi, îşi trimit şi îşi transferă unul altuia semnificaţii ale imaginarului, prin efectele lor nu mai puţin reale. Nu în ultimul rând aurul înseamnă prosperitate şi siguranţă.

A purta o bijuterie din aur induce irezistibil imaginea unei persoane diferite, aparte. Sugerează ideea unei permanente legături cu lumea strălucitoare a zeilor, cu care ne înrudim, condiţia noastră istorică -în care timpul devoră totul- fiind ceva accidental şi trecător. În inconştientul nostru aurul ne aminteşte permanent acest lucru.

PROPRIETĂŢI FIZICE − CA ELEMENT CHIMIC CU NUMĂRUL ATOMIC 79 ARE O STRUCTURĂ CRISTALINĂ CUBICĂ RELATIV COMPACTĂ, DE UNDE ŞI O GREUTATE SPECIFICĂ MARE (19,28): O TONĂ DE AUR ÎNCAPE ÎNTR-UN CUB CU LATURA DE DOAR 38 DE CM. PREZINTĂ O CULOARE GALBENĂ CARACTERISTICĂ IAR INDICELE RIDICAT DE REFLEXIE ÎI CONFERĂ O STRĂLUCIRE REMARCABILĂ.

Se prelucrează uşor pentru că este extrem de maleabil: din 30 de grame de aur se poate realiza o foiţă de 9 m² iar dintr-un singur gram se poate obţine un fir lung de 2,5 km. Nobleţea îl obligă să fie extrem de rezervat cu privire la orice combinaţii chimice serioase iar asta îi garantează o mare rezistenţă şi stabilitate în timp. În plus, în natură este întâlnit cel mai adesea în formă pură şi în cantităţi compacte. Toate aceste consideraţii au făcut ca aurul să devină elementul ideal pentru realizarea obiectelor preţioase, a bijuteriilor în special, precum şi pentru tezaurizare. Aurul în stare pură fiind prea moale este impropriu pentru a fi folosit la confecţionarea de bijuterii. Pentru a-i conferi rezistenţă şi durabilitate se aliază cu diferite metale: cupru, nichel, argint, zinc etc.

CARATAJUL − Etalonul în măsurarea conţinutului de aur îl reprezintă karat-ul: 1kt = 1/24 –adică a douăzecişipatra parte dintr-un aliaj, ca puritate. Deci caratajul ne arată câte părţi –din cele 24- sunt aur pur. De pildă un procentaj de 18 k înseamnă că din 24 de părţi ale obiectului respectiv, 18 sunt aur pur iar restul alte metale de aliaj. Aurul pur (sau fin) are prin urmare 24 de karate. A nu se confunda cu caratul metric, folosit în evaluarea gemelor, unde 1 ct = 0,2g.

Cuvântul ‘karat’ provine din lumea bazarurilor Orientului şi desemna sămânţa arborelui de roşcovă (Ceratonia siliqua). Datorită faptului că prezentau mereu cu precizie o greutate constantă aceste seminţe erau folosite în echilibrarea balanţelor fine care măsurau aurul sau pietrele preţioase.

În lumea anglo-saxonă ca unitate de măsură în cântărirea aurului se foloseşte uncia troy (troy ounce; abreviat ozt) care cântăreşte 31,1034768 grame. Ea diferă de uncia ‘normală’, care are abia 28,35 grame.

Definirea caratajului după conţinutul de aur pur, conform standardelor internaţionale:

Carate / KaratePărţi aur fin (la 1000)Aur, % conţinutDenumire
Sursa: World Gold Council
24 999 99.9% Aur Pur
24 990 99.0% Minimum permis pentru aur pur
22 916 91.5% Minimum permis pentru aur pur
21 875 87.5% Tarile Arabe
19.2 800 80.0% Standardul în Portugalia
18 750 75.0% Standardul internaţional
14 585 58.5% 583/58.3% în SUA
10 417 41.7% Minimum în SUA
9 375 37.5% Standardul în Marea Britanie
8 333 33.3% Minimum în Germania

ISTORIC – Prelucrarea aurului este atestată încă din mileniul al VII-lea î.e.n., prin urmare putem spune că epoca bronzului şi a fierului este precedată de una a aurului. Alături de tehnici miniere primitive se obţinea aur şi prin filtrarea apei din anumite râuri –legenda argonauţilor, cu Lâna de Aur, porneşte de fapt de la o astfel de metodă extractivă. Începând cu mileniul al IV-lea se constată un progres radical în tehnica prelucrării. Sumerul antic şi Egiptul faraonilor vor atinge standarde uimitoare. Foarte important era şi ‘aurul stepelor’, de fapt provenind din Altaiul mongol, vechii sciţi şi ulterior goţii şi tătarii fiind intermediari ai acestuia.

Europa este mai degrabă săracă în aur, în trecut cele mai importante rezerve aflându-se în Apusenii noştri. Se estimează că tezaurul lui Decebal ar fi avut peste 150 de tone de aur şi vreo 300 de argint, însă unii cercetători susţin că aurul nu era autohton ci provenea din import.. Cert este că, după cucerirea Daciei, Traian a refăcut finanţele Imperiului aflate în criză cronică iar la Roma fiesta victoriei a ţinut 120 de zile.

În evul mediu absenţa aurului de pe piaţa monetară a însemnat stagnare economică. Abia după reluarea contactului cu aurul Asiei, prin cruciade, lucrurile se normalizează. Iar mai târziu comorile fabuloase ale imperiilor precolumbiene, preschimbate în monedă, vor avea un rol decisiv în dinamica unei mentalităţi capitaliste, fapt ce anunţă deja epoca modernă. Un episod interesant îl constituie alchimia, obţinerea aurului din alte materii precum plumbul sau mercurul fiind de fapt dovada explicită a unei transformări spirituale radicale. Premizele teoretice nu erau chiar fanteziste: în 1968 s-a obţinut aur din plumb prin metodele fizicii cuantice, însă la un preţ exorbitant.

Cu multă aproximaţie se estimează că întreaga cantitate de aur extrasă până acum de-a lungul istoriei se situează în jurul cifrei de 160.000 de tone (adică un cub cu latura de 20 de metri), peste 65% din cantitate fiind extrasă din 1950 încoace. Toate rezervele bancare din lume (30.000 de tone – un cub cu latura de 11,6 metri) ar încape într-un restaurant de cartier iar rezerva “strategică” a BNR (104 tone) intr-o furgonetă.

În prezent cel mai important producător este Africa de Sud (la mare rivalitate cu China), iar producţia mondială anuală variază în jurul cifrei de 2.500 de tone. O extracţie profitabilă începe de la 0,5g/tona de minereu dar în minele de adâncime se pot obţine peste 3g/tonă. Rezervele cunoscute sunt suficente pentru o decadă sau două dar se speră în noi descoperiri.

TIPURI DE AUR − Pentru realizarea bijuteriilor aurul este amestecat cu alte metale pentru a-i conferi rezistenţa necesară, în stare pură fiind chiar sfărâmicios. Însă diferite aliaje pot fi realizate în scopul de a obţine intenţionat culori sau nuanţe anumite, în funcţie de gusturile personale sau de tendinţele modei. Trebuie subliniat că acest lucru nu influenţează valoarea materială a bijuteriei, dată în definitiv de măiestria execuţiei şi de carataj, adică de cantitatea de aur pur pe care o conţine.
Aurul galben – este cea mai întâlnită culoare, în tonalităţi diferite; în principal conţine aliaje cu argint şi cupru; conferă căldură, senzualitate, un aspect solar.
Aurul roşu/roz − procentul de cupru este mai ridicat; culoarea lui relativ intensă sugerează feminitate şi romantism; ideal pentru Valentine’s Day.
Aurul alb −aliaje cu nichel sau paladiu, plus argint; prin aspectul său de o strălucire mai rece aduce o nuanţă de modernism, energie, nonconformism dar şi de eleganţă.
Aurul verde sau negru –variante de aur care subliniază ideea de diferenţă şi extravaganţă.

INVESTIŢIA ÎN AUR − Afirmaţia că ‘pe termen lung aurul este cea mai sigură investiţie’ a ajuns un clişeu. Însă odată cu noile crize financiare, când instabilitatea valutelor şi a bursei tinde să devină cronică, aurul se dovedeşte o investiţie salutară chiar şi pe termen scurt. Aurul este o protecţie excelentă împotriva inflaţiei pentru că tendinţa este ca metalul preţios să se scumpească atunci când nivelul de trai scade.
Deşi într-un an de criză (2009) s-a scumpit cu peste 25%, analiştii sunt de acord că preţul actual este mult subevaluat şi că tendinţa ultimilor 10 ani de creştere constantă, cel puţin se va menţine, dacă nu se va accelera. Chiar dacă pot interveni fluctuaţii artificiale, preţul metalului galben va creşte cu siguranţă. Deja pentru viitorul apropiat se estimează un curs de 1.500 dolari/uncie.
În anul 2000 preţul aurului era de 280 dolari/uncie.

„Aurul este intotdeauna acceptat.“

- Alan Greenspan, şeful Rezervelor Federale SUA. -